| 1 | Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava. |
| 2 | Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stânga lui. |
| 3 | Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea şi spune tuturor că este un nebun! |
| 4 | Când izbucneşte împotriva ta mânia celui ce stăpâneşte, nu-ţi părăsi locul, căci sângele rece te păzeşte de mari păcate. |
| 5 | Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greşeală care vine de la cel ce cârmuieşte; |
| 6 | nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos. |
| 7 | Am văzut robi călare, şi voievozi mergând pe jos ca nişte robi. |
| 8 | Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi cine surpă un zid va fi muşcat de un şarpe. |
| 9 | Cine sfărâmă pietre este rănit de ele, şi cine despică lemne este în primejdie. |
| 10 | Când se toceşte fierul şi rămâne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbândă ajungi prin înţelepciune. |
| 11 | Când muşcă şarpele, fiindcă n-a fost vrăjit, vrăjitorul n-are niciun câştig din meşteşugul lui. |
| 12 | Cuvintele unui înţelept sunt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea. |
| 13 | Cel dintâi cuvânt care-i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea. |
| 14 | Nebunul spune o mulţime de vorbe, măcar că omul nu ştie ce se va întâmpla; şi cine-i va spune ce va fi după el? |
| 15 | Truda nebunului oboseşte pe cel ce nu cunoaşte drumul spre cetate. |
| 16 | Vai de tine, ţară al cărei împărat este un copil şi ai cărei voievozi benchetuiesc de dimineaţă! |
| 17 | Ferice de tine, ţară al cărei împărat este de neam mare şi ai cărei voievozi mănâncă la vremea potrivită ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie! |
| 18 | Când mâinile sunt leneşe, se lasă grinda, şi, când se lenevesc mâinile, plouă în casă. |
| 19 | Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate. |
| 20 | Nu blestema pe împărat, nici chiar în gând, şi nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba, şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele. |
