| 1 | Iată, Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii; |
| 2 | cum se întâmplă preotului se întâmplă şi poporului: stăpânului, ca şi slugii; stăpânei, ca şi slujnicei; vânzătorului, ca şi cumpărătorului; celui ce dă cu împrumut, ca şi celui ce ia cu împrumut; datornicului, ca şi cel căruia îi este dator. |
| 3 | Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărât aşa. |
| 4 | Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniţi şi tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere, |
| 5 | căci ţara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile şi rupeau legământul cel veşnic! |
| 6 | De aceea mănâncă blestemul ţara şi suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiţi locuitorii ţării şi nu mai rămâne decât un mic număr din ei. |
| 7 | Mustul stă trist, via este veştejită; toţi cei ce erau cu inima veselă suspină. |
| 8 | A încetat desfătarea timpanelor, s-a sfârşit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria harpei. |
| 9 | Nu se mai cântă când se bea vin, şi băuturile tari li se par amare celor ce le beau. |
| 10 | Cetatea pustie este dărâmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele. |
| 11 | Pe uliţe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în ţară. |
| 12 | Numai pustiire a mai rămas în cetate, şi porţile stau dărâmate. |
| 13 | Da, în ţară, în mijlocul popoarelor este ca atunci când se scutură măslinul sau ca la culesul ciorchinilor rămaşi după culesul viei. |
| 14 | Ceilalţi însă, care vor mai rămâne, îşi înalţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului. – |
| 15 | Proslăviţi, dar, pe Domnul în locurile unde străluceşte lumină, lăudaţi Numele Domnului Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării! – |
| 16 | De la marginile pământului auzim cântând: „Slavă Celui Neprihănit!” Dar eu zic: „Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine! Jefuitorii jefuiesc, jefuitorii se înverşunează la jaf.” |
| 17 | Groaza, groapa şi laţul vin peste tine, locuitor al ţării! |
| 18 | Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă, şi cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ; căci se deschid stăvilarele de sus şi se clatină temeliile pământului! |
| 19 | Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, |
| 20 | pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade, şi nu se mai ridică. |
| 21 | În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus, iar pe pământ pe împăraţii pământului. |
| 22 | Aceştia vor fi strânşi ca prinşi de război şi puşi într-o temniţă, vor fi închişi în gherle şi, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi. |
| 23 | Luna va fi acoperită de ruşine, şi soarele, de groază; căci Domnul oştirilor va împărăţi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, strălucind de slavă în faţa bătrânilor Lui. – |
