| 1 | Acum, aşa vorbeşte Domnul care te-a făcut, Iacove, şi Cel ce te-a întocmit, Israele! „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu. |
| 2 | Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde. |
| 3 | Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău! Eu dau Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta, Etiopia şi Saba, în locul tău. |
| 4 | De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta. |
| 5 | Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine, Eu voi aduce înapoi neamul tău de la răsărit şi te voi strânge de la apus. |
| 6 | Voi zice miazănoaptei: „Dă încoace!”, şi miazăzilei: „Nu opri”, ci adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele de la marginea pământului: |
| 7 | pe toţi cei ce poartă Numele Meu şi pe care i-am făcut spre slava Mea, pe care i-am întocmit şi i-am alcătuit.” – |
| 8 | Scoate afară poporul cel orb, care totuşi are ochi, şi surzii, care totuşi au urechi. |
| 9 | Să se strângă toate neamurile şi să se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Care dintre ei ne-au făcut cele dintâi prorocii? Să-şi aducă martorii şi să-şi dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii şi să zică: „Adevărat!” – |
| 10 | „Voi sunteţi martorii Mei – zice Domnul – voi şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost niciun dumnezeu, şi după Mine nu va fi. |
| 11 | Eu, Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun mântuitor! |
| 12 | Eu am vestit, am mântuit, am prorocit, nu sunt străin între voi: voi Îmi sunteţi martori – zice Domnul – că Eu sunt Dumnezeu. |
| 13 | Eu sunt de la început, şi nimeni nu izbăveşte din mâna Mea; când lucrez Eu, cine se poate împotrivi? |
| 14 | Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul vostru, Sfântul lui Israel: Din pricina voastră, trimit pe vrăjmaş împotriva Babilonului şi cobor pe toţi fugarii, chiar şi pe haldei, pe corăbiile cu care se făleau. |
| 15 | Eu sunt Domnul, Sfântul vostru, Făcătorul lui Israel, Împăratul vostru.” |
| 16 | Aşa vorbeşte Domnul, care a croit un drum pe mare şi o cărare pe apele cele puternice, |
| 17 | care a scos care şi cai, o oştire şi războinici viteji, culcaţi deodată împreună, ca să nu se mai scoale, nimiciţi şi stinşi ca un muc de lumânare: |
| 18 | „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! |
| 19 | Iată, voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustiu şi râuri, în locuri secetoase. |
| 20 | Fiarele câmpului Mă vor slăvi, şacalii şi struţii, pentru că voi da ape în pustiu şi râuri, în locuri secetoase, ca să adăp pe poporul Meu, pe poporul Meu cel ales, |
| 21 | poporul pe care Mi l-am alcătuit ca să vestească laudele Mele.” |
| 22 | Şi tu nu M-ai chemat, Iacove, căci te-ai obosit de Mine, Israele! |
| 23 | Nu Mi-ai adus oile tale ca ardere de tot şi nu M-ai cinstit cu jertfele tale. Nu te-am chinuit cu daruri de mâncare pe care trebuia să Mi le aduci; şi nu te-am obosit cu jertfe de tămâie. |
| 24 | Nu Mi-ai cumpărat trestie mirositoare cu argint şi nu M-ai săturat cu grăsimea jertfelor tale: dar tu M-ai chinuit cu păcatele tale şi M-ai obosit cu nelegiuirile tale. |
| 25 | Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. |
| 26 | Adu-Mi aminte să ne judecăm împreună, vorbeşte tu însuţi, ca să-ţi scoţi dreptatea. |
| 27 | Cel dintâi tată al tău a păcătuit, şi învăţătorii tăi s-au răzvrătit împotriva Mea. |
| 28 | De aceea am socotit ca nişte pângăriţi pe căpeteniile Sfântului Locaş, am dat pierzării pe Iacov, şi batjocurii, pe Israel. |
