| 1 | După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt. |
| 2 | El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina. |
| 3 | Şi iată că li s-au arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El. |
| 4 | Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.” |
| 5 | Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” |
| 6 | Când au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare. |
| 7 | Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei şi le-a zis: „Sculaţi-vă, nu vă temeţi!” |
| 8 | Ei au ridicat ochii, şi n-au văzut pe nimeni decât pe Isus singur. |
| 9 | Pe când se coborau din munte, Isus le-a dat porunca următoare: „Să nu spuneţi nimănui de vedenia aceasta, până va învia Fiul omului din morţi.” |
| 10 | Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?” |
| 11 | Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile. |
| 12 | Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor.” |
| 13 | Ucenicii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul. |
| 14 | Când au ajuns la norod, a venit un om care a căzut în genunchi înaintea lui Isus şi I-a zis: |
| 15 | „Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc şi de multe ori cade în apă. |
| 16 | L-am adus la ucenicii Tăi, şi n-au putut să-l vindece.” |
| 17 | „O, neam necredincios şi pornit la rău!”, a răspuns Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l aici la Mine.” |
| 18 | Isus a certat dracul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. |
| 19 | Atunci ucenicii au venit la Isus şi I-au zis deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?” |
| 20 | „Din pricina puţinei voastre credinţe”, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici acolo”, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă. |
| 21 | Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.” |
| 22 | Pe când stăteau în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor. |
| 23 | Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” Ucenicii s-au întristat foarte mult. |
| 24 | Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu au venit la Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?” |
| 25 | „Ba da”, a zis Petru. Şi, când a intrat în casă, Isus i-a luat înainte şi i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?” |
| 26 | Petru I-a răspuns: „De la străini.” Şi Isus i-a zis: „Aşadar, fiii sunt scutiţi. |
| 27 | Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi; deschide-i gura şi vei găsi în ea o rublă pe care ia-o şi dă-le-o lor, pentru Mine şi pentru tine.” |
