| Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David. |
| 1 | Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, |
| 2 | ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul. |
| 3 | Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele. |
| 4 | Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. |
| 5 | Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine. |
| 6 | O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde. |
| 7 | Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta? |
| 8 | Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; |
| 9 | dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, |
| 10 | şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca. |
| 11 | Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!” |
| 12 | Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunericul, ca lumina. |
| 13 | Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: |
| 14 | Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! |
| 15 | Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. |
| 16 | Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. |
| 17 | Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor! |
| 18 | Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine. |
| 19 | O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă de la mine, oameni setoşi de sânge! |
| 20 | Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi! |
| 21 | Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc şi să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta? |
| 22 | Da, îi urăsc cu o ură desăvârşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei. |
| 23 | Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! |
| 24 | Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei! |
