| Un psalm al lui David. |
| 1 | Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine! |
| 2 | Ia pavăza şi scutul şi scoală-Te să-mi ajuţi. |
| 3 | Învârte suliţa şi săgeata împotriva prigonitorilor mei! Zi sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!” |
| 4 | Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească cei ce-mi gândesc pieirea! |
| 5 | Să fie ca pleava luată de vânt şi să-i gonească îngerul Domnului! |
| 6 | Drumul să le fie întunecos şi alunecos, şi să-i urmărească îngerul Domnului! |
| 7 | Căci mi-au întins laţul lor, fără pricină, pe o groapă pe care au săpat-o, fără temei, ca să-mi ia viaţa; |
| 8 | să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate, să fie prinşi în laţul pe care l-au întins, să cadă în el şi să piară! |
| 9 | Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul: se va înveseli de mântuirea Lui. |
| 10 | Toate oasele mele vor zice: „Doamne, cine poate, ca Tine, să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el, pe cel nenorocit şi sărac de cel ce-l jefuieşte?” |
| 11 | Nişte martori mincinoşi se ridică şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu. |
| 12 | Îmi întorc rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu. |
| 13 | Şi eu, când erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul cu post şi mă rugam cu capul plecat la sân. |
| 14 | Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame. |
| 15 | Dar, când mă clatin eu, ei se bucură şi se strâng; se strâng fără ştirea mea, ca să mă batjocorească, şi mă sfâşie neîncetat. |
| 16 | Scrâşnesc din dinţi împotriva mea împreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare. |
| 17 | Doamne, până când Te vei uita la ei? Scapă-mi sufletul din cursele lor, scapă-mi viaţa din ghearele acestor pui de lei! |
| 18 | Şi eu Te voi lăuda în adunarea cea mare şi Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr. |
| 19 | Să nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi, nici să nu-şi facă semne cu ochiul cei ce mă urăsc fără temei! |
| 20 | Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară. |
| 21 | Îşi deschid gura larg împotriva mea şi zic: „Ha! Ha! Ochii noştri îşi văd acum dorinţa împlinită!” |
| 22 | Doamne, Tu vezi: Nu tăcea! Nu Te depărta de mine, Doamne! |
| 23 | Trezeşte-Te şi scoală-Te să-mi faci dreptate! Dumnezeule şi Doamne, apără-mi pricina! |
| 24 | Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu, ca să nu se bucure ei de mine! |
| 25 | Să nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!” Să nu zică: „L-am înghiţit!” |
| 26 | Ci să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea! Să se îmbrace cu ruşine şi ocară cei ce se ridică împotriva mea! |
| 27 | Să se bucure şi să se înveselească cei ce găsesc plăcere în nevinovăţia mea, şi să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!” |
| 28 | Şi atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta, în toate zilele va spune lauda Ta. |
