| Un psalm al lui Asaf. |
| 1 | Dumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea Ta, au pângărit Templul Tău cel sfânt şi au prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre. |
| 2 | Trupurile neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului, şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului. |
| 3 | Ca apa le-au vărsat sângele, de jur împrejurul Ierusalimului, şi n-a fost nimeni să-i îngroape. |
| 4 | Am ajuns de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară. |
| 5 | Până când, Doamne, Te vei mânia fără încetare şi va arde mânia Ta ca focul? |
| 6 | Varsă-Ţi mânia peste neamurile care nu Te cunosc şi peste împărăţiile care nu cheamă Numele Tău! |
| 7 | Căci au mâncat pe Iacov şi i-au pustiit locuinţa. |
| 8 | Nu-Ţi mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri, ci să ne iasă degrabă înainte îndurările Tale! Căci suntem nenorociţi de tot! |
| 9 | Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău! |
| 10 | Pentru ce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?” Să se ştie, înaintea ochilor noştri, printre neamuri că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi! |
| 11 | Să ajungă până la Tine gemetele prinşilor de război! Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier! |
| 12 | Întoarce vecinilor noştri, de şapte ori în sânul lor, batjocurile pe care Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne! |
| 13 | Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda în veci şi vom vesti din neam în neam laudele Tale. |
