| O cântare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu flautul. O cântare a lui Heman, ezrahitul. |
| 1 | Doamne Dumnezeul mântuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta! |
| 2 | S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele; |
| 3 | căci mi s-a săturat sufletul de rele şi mi se apropie viaţa de Locuinţa morţilor. |
| 4 | Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă, sunt ca un om care nu mai are putere. |
| 5 | Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormânt, de care nu-Ţi mai aduci aminte şi care sunt despărţiţi de mâna Ta. |
| 6 | M-ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri. |
| 7 | Mânia Ta mă apasă şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. – (Oprire) |
| 8 | Ai îndepărtat de la mine pe toţi prietenii mei, m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei; sunt închis şi nu pot să ies. |
| 9 | Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mâinile spre Tine! |
| 10 | Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? – (Oprire) |
| 11 | Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormânt şi de credincioşia Ta în Adânc? |
| 12 | Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric şi dreptatea Ta în ţara uitării? |
| 13 | Doamne, eu Îţi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine. |
| 14 | Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentru ce îmi ascunzi faţa Ta? |
| 15 | Din tinereţe, sunt nenorocit şi trag să mor, sunt cuprins de spaimele Tale şi nu ştiu ce să mai fac. |
| 16 | Mânia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot. |
| 17 | Ele mă înconjoară toată ziua ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată. |
| 18 | Ai depărtat de la mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi. |
