| 1 | Doamne Dumnezeul răzbunărilor, Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te! |
| 2 | Scoală-Te, Judecătorul pământului, şi răsplăteşte celor mândri după faptele lor! |
| 3 | Până când vor birui cei răi, Doamne, până când vor birui cei răi? |
| 4 | Ei ţin cuvântări puternice, vorbesc cu trufie, şi toţi cei ce fac răul se fălesc. |
| 5 | Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne, şi asupresc moştenirea Ta. |
| 6 | Înjunghie pe văduvă şi pe străin, ucid pe orfani |
| 7 | şi zic: „Nu vede Domnul, şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!” |
| 8 | Totuşi învăţaţi-vă minte, oameni fără minte! Când vă veţi înţelepţi, nebunilor? |
| 9 | Cel ce a sădit urechea s-ar putea să n-audă? Cel ce a întocmit ochiul s-ar putea să nu vadă? |
| 10 | Cel ce pedepseşte neamurile s-ar putea să nu pedepsească, El, care a dat omului pricepere? |
| 11 | Domnul cunoaşte gândurile omului: ştie că sunt deşarte. |
| 12 | Ferice de omul pe care-l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care-l înveţi din legea Ta, |
| 13 | ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii, până se va săpa groapa celui rău! |
| 14 | Căci Domnul nu lasă pe poporul Său şi nu-Şi părăseşte moştenirea. |
| 15 | Ci se va face odată judecată după dreptate, şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună. |
| 16 | Cine mă va ajuta împotriva celor răi? Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul? |
| 17 | De n-ar fi Domnul ajutorul meu, cât de curând ar fi sufletul meu în tăcerea morţii! |
| 18 | Ori de câte ori zic: „Mi se clatină piciorul!”, bunătatea Ta, Doamne, mă sprijină totdeauna. |
| 19 | Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul. |
| 20 | Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul lor de domnie, ei care pregătesc nenorocirea la adăpostul Legii? |
| 21 | Ei se strâng împotriva vieţii celui neprihănit şi osândesc sânge nevinovat. |
| 22 | Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost. |
| 23 | El va face să cadă asupra lor nelegiuirea, El îi va nimici prin răutatea lor; Domnul Dumnezeul nostru îi va nimici. |
