| 1 | Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas |
| 2 | şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. |
| 3 | V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; |
| 4 | că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi; |
| 5 | şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. |
| 6 | După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. |
| 7 | În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. |
| 8 | După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie. |
| 9 | Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu. |
| 10 | Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine. |
| 11 | Astfel, dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut. |
| 12 | Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor? |
| 13 | Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. |
| 14 | Şi, dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră. |
| 15 | Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie. |
| 16 | Căci, dacă nu învie morţii, nici Hristos n-a înviat. |
| 17 | Şi, dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre, |
| 18 | şi prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi. |
| 19 | Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii! |
| 20 | Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi. |
| 21 | Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. |
| 22 | Şi, după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; |
| 23 | dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. |
| 24 | În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere. |
| 25 | Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. |
| 26 | Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea. |
| 27 | Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul. |
| 28 | Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi. |
| 29 | Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu învie morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi? |
| 30 | Şi de ce suntem noi în primejdie în orice clipă? |
| 31 | În fiecare zi eu sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cât este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru. |
| 32 | Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu învie morţii, atunci „să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri”. |
| 33 | Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”. |
| 34 | Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun. |
| 35 | Dar va zice cineva: „Cum învie morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?” |
| 36 | Nebun ce eşti! Ce semeni tu nu învie, dacă nu moare mai întâi. |
| 37 | Şi când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânţă. |
| 38 | Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei. |
| 39 | Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor. |
| 40 | Tot aşa, sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pământeşti. |
| 41 | Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea. |
| 42 | Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi învie în neputrezire; |
| 43 | este semănat în ocară, şi învie în slavă; este semănat în neputinţă, şi învie în putere. |
| 44 | Este semănat trup firesc, şi învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc. |
| 45 | De aceea este scris: „Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă. |
| 46 | Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. |
| 47 | Omul dintâi este din pământ, pământesc; Omul al doilea este din cer. |
| 48 | Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. |
| 49 | Şi, după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc. |
| 50 | Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea. |
| 51 | Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, |
| 52 | într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. |
| 53 | Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. |
| 54 | Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. |
| 55 | Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” |
| 56 | Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. |
| 57 | Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos! |
| 58 | De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică. |
