| 1 | Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl care L-a înviat din morţi, |
| 2 | şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine, către bisericile Galatiei: |
| 3 | Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Isus Hristos! |
| 4 | El S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl. |
| 5 | A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin. |
| 6 | Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie. |
| 7 | Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. |
| 8 | Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! |
| 9 | Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! |
| 10 | Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos. |
| 11 | Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească; |
| 12 | pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos. |
| 13 | Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd în ea; |
| 14 | şi cum eram mai înaintat în religia iudeilor decât mulţi din neamul meu, de o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti. |
| 15 | Dar, când Dumnezeu – care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său – a găsit cu cale |
| 16 | să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n-am întrebat pe niciun om, |
| 17 | nici nu m-am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc. |
| 18 | După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa şi am rămas la el cincisprezece zile. |
| 19 | Dar n-am văzut pe niciun altul dintre apostoli decât pe Iacov, fratele Domnului. |
| 20 | În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint. |
| 21 | După aceea m-am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei. |
| 22 | Şi eram încă necunoscut la faţă bisericilor lui Hristos care sunt în Iudeea. |
| 23 | Ele auzeau doar spunându-se: „Cel ce ne prigonea odinioară acum propovăduieşte credinţa pe care căuta s-o nimicească odinioară.” |
| 24 | Şi slăveau pe Dumnezeu din pricina mea. |
