| 1 | Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului. |
| 2 | Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost; |
| 3 | şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!”, şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Şezi jos la picioarele mele!” |
| 4 | Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele? |
| 5 | Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc? |
| 6 | Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă târăsc înaintea judecătoriilor? |
| 7 | Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi? |
| 8 | Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi. |
| 9 | Dar, dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat şi sunteţi osândiţi de Lege ca nişte călcători de Lege. |
| 10 | Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate. |
| 11 | Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurveşti”, a zis şi: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii. |
| 12 | Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei, |
| 13 | căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă, dar mila biruie judecata. |
| 14 | Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască? |
| 15 | Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, |
| 16 | şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? |
| 17 | Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. |
| 18 | Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” |
| 19 | Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! |
| 20 | Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? |
| 21 | Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? |
| 22 | Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită. |
| 23 | Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.” |
| 24 | Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă. |
| 25 | Tot aşa, curva Rahav: n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale? |
| 26 | După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă. |
