| 1 | „În vremea aceea, zice Domnul, Eu voi fi Dumnezeul tuturor seminţiilor lui Israel, şi ei vor fi poporul Meu.” |
| 2 | Aşa vorbeşte Domnul: „Poporul celor ce-au scăpat de sabie a căpătat trecere în pustiu: Israel merge spre locul lui de odihnă.” |
| 3 | Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea! |
| 4 | Te voi aşeza din nou, şi vei fi aşezată din nou, fecioara lui Israel! Te vei împodobi iarăşi cu timpanele tale şi vei ieşi în mijlocul jocurilor voioase. |
| 5 | Vei sădi iarăşi vii pe înălţimile Samariei; cei ce le vor sădi le vor culege şi roadele. |
| 6 | Căci vine ziua când străjerii vor striga pe muntele lui Efraim: „Sculaţi-vă, să ne suim în Sion la Domnul Dumnezeul nostru!” |
| 7 | Căci aşa vorbeşte Domnul: „Strigaţi de bucurie asupra lui Iacov, chiuiţi de veselie în fruntea neamurilor! Înălţaţi-vă glasurile, cântaţi laude şi ziceţi: „Doamne, izbăveşte pe poporul Tău, pe rămăşiţa lui Israel!” |
| 8 | Iată, îi aduc înapoi din ţara de la miazănoapte, îi adun de la marginile pământului: între ei este şi orbul şi şchiopul, femeia însărcinată şi cea în durerile naşterii; o mare mulţime se întoarce înapoi aici! |
| 9 | Plângând vin, şi îi duc în mijlocul rugăciunilor lor; îi duc la râuri de apă pe un drum neted pe care nu se poticnesc. Căci Eu sunt Tatăl lui Israel, şi Efraim este întâiul Meu născut.” |
| 10 | Ascultaţi cuvântul Domnului, neamuri, şi vestiţi-l în ostroave depărtate! Spuneţi: „Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma. |
| 11 | Căci Domnul răscumpără pe Iacov şi-l izbăveşte din mâna unuia mai tare decât el. |
| 12 | Ei vor veni şi vor chiui de bucurie pe înălţimile Sionului; vor alerga la bunătăţile Domnului, la grâu, la must, la untdelemn, la oi şi boi; sufletul le va fi ca o grădină bine udată şi nu vor mai tânji. |
| 13 | Atunci fetele se vor înveseli la joc, tinerii şi bătrânii se vor bucura şi ei; le voi preface jalea în veselie şi-i voi mângâia, le voi da bucurie după necazurile lor. |
| 14 | Voi sătura de grăsime sufletul preoţilor, şi poporul Meu se va sătura de bunătăţile Mele, zice Domnul.” |
| 15 | Aşa vorbeşte Domnul: „Un ţipăt se aude la Rama, plângeri şi lacrimi amare: Rahela îşi plânge copiii; şi nu vrea să se mângâie pentru copiii ei, căci nu mai sunt!” |
| 16 | Aşa vorbeşte Domnul: „Opreşte-ţi plânsul, opreşte-ţi lacrimile din ochi; căci truda îţi va fi răsplătită, zice Domnul; ei se vor întoarce iarăşi din ţara vrăjmaşului. |
| 17 | Este nădejde pentru urmaşii tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor! |
| 18 | Aud pe Efraim bocindu-se: „M-ai pedepsit, şi am fost pedepsit ca un junc nedeprins la jug; întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul Dumnezeul meu! |
| 19 | După ce m-am întors, m-am căit; şi după ce mi-am recunoscut greşelile, mă bat pe pulpă; sunt ruşinat şi roşu de ruşine, căci port ocara tinereţii mele.” – |
| 20 | Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine? Căci, când vorbesc de el, Îmi aduc aminte cu gingăşie de el, de aceea Îmi arde inima în Mine pentru el şi voi avea milă negreşit de el, zice Domnul. – |
| 21 | Ridică semne pe drum, pune stâlpi, ia seama la calea, la drumul pe care l-ai urmat… Întoarce-te, fecioara lui Israel, întoarce-te în cetăţile acestea care sunt ale tale! |
| 22 | Până când vei fi pribeagă, fiică rătăcită? Căci Domnul face un lucru nou pe pământ: femeia va peţi pe bărbat.” |
| 23 | Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată ce se va zice iarăşi în ţara lui Iuda şi în cetăţile sale, când voi aduce înapoi pe prinşii lor de război: „Domnul să te binecuvânteze, locaş al neprihănirii, munte sfânt!” |
| 24 | Iuda va locui acolo fără teamă în toate cetăţile lui, plugarii şi cei ce umblă cu turmele la păşune. |
| 25 | Căci voi răcori sufletul însetat şi voi sătura orice suflet lihnit de foame.” – |
| 26 | La aceste lucruri m-am trezit şi am privit; şi somnul îmi fusese dulce. – |
| 27 | „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi însămânţa casa lui Israel şi casa lui Iuda cu o sămânţă de oameni şi o sămânţă de dobitoace. |
| 28 | Şi cum am vegheat asupra lor ca să-i smulg, să-i tai, să-i dărâm, să-i nimicesc şi să le fac rău, tot aşa voi veghea asupra lor ca să-i zidesc şi să-i sădesc, zice Domnul. |
| 29 | În zilele acelea nu se va mai zice: „Părinţii au mâncat aguridă, şi copiilor li s-au strepezit dinţii”, |
| 30 | ci fiecare va muri pentru nelegiuirea lui; oricărui om care va mânca aguridă i se vor strepezi dinţii! |
| 31 | Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou. |
| 32 | Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul. |
| 33 | Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. |
| 34 | Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său zicând: „Cunoaşte pe Domnul!”, ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.” |
| 35 | Aşa vorbeşte Domnul care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui nume este Domnul oştirilor: |
| 36 | „Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!” |
| 37 | Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă cerurile sus pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul. |
| 38 | Iată, vin zile, zice Domnul, când cetatea va fi zidită iarăşi în cinstea Domnului, de la turnul lui Hananeel până la poarta unghiului. |
| 39 | Frânghia de măsurat va trece încă pe dinaintea ei până la dealul Gareb, şi de acolo va face un ocol înspre Goat. |
| 40 | Toată valea unde se aruncă trupurile moarte şi cenuşa şi toate ogoarele până la pârâul Chedron, până la unghiul porţii cailor la răsărit vor fi închinate Domnului şi nu vor mai fi niciodată nici surpate, nici nimicite.” |
