| 1 | Ţofar din Naama a luat cuvântul şi a zis: |
| 2 | „Să rămână această năvală de cuvinte fără răspuns şi să creadă limbutul că are dreptate? |
| 3 | Vor face vorbele tale deşarte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine? |
| 4 | Tu zici: „Felul meu de a vedea este drept, şi sunt curat în ochii Tăi.” – |
| 5 | Ah! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă |
| 6 | şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuşi după fărădelegea ta. |
| 7 | Poţi spune tu că poţi pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atotputernic? |
| 8 | Cât cerurile-i de înaltă: ce poţi face? Mai adâncă decât Locuinţa morţilor: ce poţi şti? |
| 9 | Întinderea ei este mai lungă decât pământul şi mai lată decât marea. |
| 10 | Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine-L poate opri? |
| 11 | Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi. |
| 12 | Omul dimpotrivă, are minte de nebun şi s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic! |
| 13 | Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mâinile spre El. |
| 14 | Depărtează-te de fărădelege şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău. |
| 15 | Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică; |
| 16 | îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs. |
| 17 | Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii. |
| 18 | Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău şi vei vedea că te poţi odihni liniştit. |
| 19 | Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta. |
| 20 | Dar ochii celor răi se vor topi; ei n-au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!” |
