| 1 | Iov a luat cuvântul şi a zis: |
| 2 | „Până când îmi veţi întrista sufletul şi mă veţi zdrobi cu cuvântările voastre? |
| 3 | Iată că de zece ori m-aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa? |
| 4 | Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sunt răspunzător de aceasta. |
| 5 | Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sunt vinovat? |
| 6 | Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte şi mă înveleşte cu laţul Lui. |
| 7 | Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este! |
| 8 | Mi-a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspândit întuneric pe cărările mele. |
| 9 | M-a despuiat de slava mea, mi-a luat cununa de pe cap, |
| 10 | m-a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi-a smuls nădejdea ca pe un copac. |
| 11 | S-a aprins de mânie împotriva mea, S-a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş. |
| 12 | Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum până la mine şi au tăbărât în jurul cortului meu. |
| 13 | A depărtat pe fraţii mei de la mine, şi prietenii mei s-au înstrăinat de mine. |
| 14 | Rudele mele m-au părăsit, şi cei mai de aproape ai mei m-au uitat. |
| 15 | Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sunt un necunoscut. |
| 16 | Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba. |
| 17 | Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele. |
| 18 | Până şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc. |
| 19 | Aceia în care mă încredeam mă urăsc, aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea. |
| 20 | Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinţi. |
| 21 | Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit. |
| 22 | De ce mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea? |
| 23 | Oh! Aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într-o carte; |
| 24 | aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stâncă pe vecie… |
| 25 | Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ. |
| 26 | Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. |
| 27 | Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu. |
| 28 | Atunci veţi zice: „Pentru ce-l urmăream noi?” Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută. |
| 29 | Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sunt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.” |
