| 1 | Iov a luat cuvântul şi a zis: |
| 2 | „Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mângâiere. |
| 3 | Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc. |
| 4 | Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea? Şi pentru ce n-aş fi nerăbdător? |
| 5 | Priviţi-mă, miraţi-vă şi puneţi mâna la gură. |
| 6 | Când mă gândesc, mă înspăimânt, şi un tremur îmi apucă tot trupul: |
| 7 | Pentru ce trăiesc cei răi? Pentru ce îi vezi îmbătrânind şi sporind în putere? |
| 8 | Sămânţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc sub ochii lor. |
| 9 | În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească. |
| 10 | Taurii lor sunt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă. |
| 11 | Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se zbenguie în jurul lor. |
| 12 | Cântă cu sunet de tobă şi de harpă, se desfată cu sunete de caval. |
| 13 | Îşi petrec zilele în fericire şi se coboară într-o clipă în Locuinţa morţilor. |
| 14 | Şi totuşi ziceau lui Dumnezeu: „Pleacă de la noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale. |
| 15 | Ce este Cel Atotputernic, ca să-I slujim? Ce vom câştiga dacă-I vom înălţa rugăciuni?” |
| 16 | Ce! Nu sunt ei în stăpânirea fericirii? – Departe de mine sfatul celor răi! – |
| 17 | Dar de multe ori se întâmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mânia Lui, |
| 18 | să fie ca paiul luat de vânt, ca pleava luată de vârtej? |
| 19 | Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă; |
| 20 | el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mânia Celui Atotputernic. |
| 21 | Căci, ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el, când numărul lunilor i s-a împlinit? |
| 22 | Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cârmuieşte duhurile cereşti? |
| 23 | Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii, |
| 24 | cu coapsele încărcate de grăsime şi măduva oaselor plină de suc. |
| 25 | Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire, |
| 26 | şi amândoi adorm în ţărână, amândoi sunt mâncaţi de viermi. |
| 27 | Ştiu eu bine care sunt gândurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea. |
| 28 | Voi ziceţi: „Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?” |
| 29 | Dar ce! N-aţi întrebat pe călători şi nu ştiţi ce istorisesc ei? |
| 30 | Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mâniei, el scapă. |
| 31 | Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut? |
| 32 | Este dus la groapă şi i se pune o strajă la mormânt. |
| 33 | Bulgării din vale îi sunt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte. |
| 34 | Pentru ce dar îmi daţi mângâieri deşarte? Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?” |
