| 1 | Elihu a luat din nou cuvântul şi a zis: |
| 2 | „Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele! Luaţi aminte la mine, pricepuţilor! |
| 3 | Căci urechea deosebeşte cuvintele, cum gustă cerul gurii bucatele. |
| 4 | Să alegem ce este drept, să vedem între noi ce este bun. |
| 5 | Iov a zis: „Sunt nevinovat şi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate; |
| 6 | am dreptate şi trec drept mincinos; rana mea este jalnică, şi sunt fără păcat.” |
| 7 | Este vreun om ca Iov, care să bea batjocura ca apa, |
| 8 | care să umble în tovărăşia celor ce fac rău, care să meargă mână în mână cu cei nelegiuiţi? |
| 9 | Căci el a zis: „Nu-i foloseşte nimic omului să-şi pună plăcerea în Dumnezeu.” |
| 10 | Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea! |
| 11 | El dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui. |
| 12 | Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvârşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea. |
| 13 | Cine L-a însărcinat să cârmuiască pământul? Cine I-a dat lumea în grija Lui? |
| 14 | Dacă nu S-ar gândi decât la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea, |
| 15 | tot ce este carne ar pieri deodată, şi omul s-ar întoarce în ţărână. |
| 16 | Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele! |
| 17 | Oare ar putea să domnească un vrăjmaş al dreptăţii? Şi vei osândi tu pe Cel drept, pe Cel puternic, |
| 18 | care strigă către împăraţi: „Netrebnicilor!” Şi către domnitori: „Nelegiuiţilor!” |
| 19 | Care nu caută la faţa celor mari şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentru că toţi sunt lucrarea mâinilor Lui? |
| 20 | Într-o clipă, ei îşi pierd viaţa. La miezul nopţii, un popor se clatină şi piere. Cel puternic piere, fără amestecul mâinii vreunui om. |
| 21 | Căci Dumnezeu vede purtarea tuturor, priveşte paşii fiecăruia. |
| 22 | Nu este nici întuneric, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea. |
| 23 | Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui. |
| 24 | El zdrobeşte pe cei mari fără cercetare şi pune pe alţii în locul lor. |
| 25 | Căci El cunoaşte faptele lor: noaptea îi răstoarnă, sunt zdrobiţi. |
| 26 | Îi loveşte ca pe nişte nelegiuiţi, în faţa tuturor. |
| 27 | Abătându-se de la El şi părăsind toate căile Lui, |
| 28 | ei au făcut să se înalţe la Dumnezeu strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit. |
| 29 | Dacă dă El pace, cine poate s-o tulbure? Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să-L vadă? La fel Se poartă fie cu un popor, fie cu un om, |
| 30 | pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpânească şi să nu mai fie o cursă pentru popor. |
| 31 | Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu: „Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui; |
| 32 | arată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face”? |
| 33 | Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate? Tu lepezi, tu alegi, şi nu eu. Spune dar ce ştii! |
| 34 | Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea, înţeleptul care m-ascultă va gândi ca mine: |
| 35 | „Iov vorbeşte fără pricepere, şi cuvântările lui sunt lipsite de judecată. |
| 36 | Să fie încercat dar mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi! |
| 37 | Căci adaugă la greşelile lui păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.” |
