| 1 | Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua urgiei Lui. |
| 2 | El m-a dus, m-a mânat în întuneric, şi nu în lumină. |
| 3 | Numai împotriva mea Îşi întinde şi Îşi întoarce mâna, toată ziua. |
| 4 | Mi-a prăpădit carnea şi pielea şi mi-a zdrobit oasele. |
| 5 | A făcut zid împrejurul meu şi m-a înconjurat cu otravă şi durere. |
| 6 | Mă aşază în întuneric ca pe cei morţi pentru totdeauna. |
| 7 | M-a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m-a pus în lanţuri grele. |
| 8 | Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea. |
| 9 | Mi-a astupat calea cu pietre cioplite şi mi-a strâmbat cărările. |
| 10 | Mă pândeşte ca un urs şi ca un leu într-un loc ascuns. |
| 11 | Mi-a abătut căile, şi apoi S-a aruncat pe mine şi m-a pustiit. |
| 12 | Şi-a încordat arcul şi m-a pus ţintă săgeţii Lui. |
| 13 | În rinichi mi-a înfipt săgeţile din tolba Lui. |
| 14 | Am ajuns de râsul poporului meu şi toată ziua sunt pus în cântece de batjocură de ei. |
| 15 | M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin. |
| 16 | Mi-a sfărâmat dinţii cu pietre, m-a acoperit cu cenuşă. |
| 17 | Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea. |
| 18 | Şi am zis: „S-a dus puterea mea de viaţă şi nu mai am nicio nădejde în Domnul.” – |
| 19 | Gândeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă! |
| 20 | Când îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine. |
| 21 | Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde: |
| 22 | bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, |
| 23 | ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! – |
| 24 | „Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El. |
| 25 | Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută. |
| 26 | Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului. |
| 27 | Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui. |
| 28 | Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz; |
| 29 | să-şi umple gura cu ţărână şi să nu-şi piardă nădejdea; |
| 30 | să dea obrazul celui ce-l loveşte şi să se sature de ocări. |
| 31 | Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna. |
| 32 | Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare: |
| 33 | căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor. |
| 34 | Când se calcă în picioare toţi prinşii de război ai unei ţări, |
| 35 | când se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Preaînalt, |
| 36 | când este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul? |
| 37 | Cine a spus, şi s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului? |
| 38 | Nu iese din gura Celui Preaînalt răul şi binele? |
| 39 | De ce să se plângă omul cât trăieşte? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui! |
| 40 | Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la Domnul. |
| 41 | Să ne înălţăm inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând: |
| 42 | „Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat! |
| 43 | În mânia Ta, Te-ai ascuns şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă. |
| 44 | Te-ai învăluit într-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră. |
| 45 | Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare. |
| 46 | Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră. |
| 47 | De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.” |
| 48 | Şuvoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu. |
| 49 | Mi se topeşte ochiul în lacrimi, necurmat şi fără răgaz, |
| 50 | până ce Domnul va privi din cer şi va vedea. |
| 51 | Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetăţii mele. |
| 52 | Cei ce mă urăsc fără temei m-au gonit ca pe o pasăre. |
| 53 | Voiau să-mi nimicească viaţa într-o groapă şi au aruncat cu pietre în mine. |
| 54 | Mi-au năvălit apele peste cap, şi ziceam: „Sunt pierdut!” |
| 55 | Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii. |
| 56 | Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea la suspinele şi strigătele mele.” |
| 57 | În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat şi ai zis: „Nu te teme!” |
| 58 | Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa! |
| 59 | Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate. |
| 60 | Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea. |
| 61 | Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea, |
| 62 | cuvântările potrivnicilor mei şi planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea. |
| 63 | Uită-Te când stau ei jos sau când se scoală. Eu sunt cântecul lor de batjocură. |
| 64 | Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mâinilor lor! |
| 65 | Împietreşte-le inima şi aruncă blestemul Tău împotriva lor! |
| 66 | Urmăreşte-i în mânia Ta şi şterge-i de sub ceruri, Doamne!” |
