| 1 | Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate. |
| 2 | Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor, |
| 3 | căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. |
| 4 | A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă. |
| 5 | Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.” |
| 6 | Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie. |
| 7 | Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!” |
| 8 | Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” |
| 9 | Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam. |
| 10 | Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” |
| 11 | Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată. |
| 12 | Deci a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă. |
| 13 | A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli şi le-a zis: „Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce.” |
| 14 | Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimis după el o solie să-i spună: „Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi.” |
| 15 | Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ. |
| 16 | Cel dintâi a venit şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus zece poli.” |
| 17 | El i-a zis: „Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi.” |
| 18 | A venit al doilea şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.” |
| 19 | El i-a zis şi lui: „Primeşte şi tu cârmuirea a cinci cetăţi.” |
| 20 | A venit un altul şi i-a zis: „Doamne, iată-ţi polul pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar; |
| 21 | căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat.” |
| 22 | Stăpânul i-a zis: „Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat; |
| 23 | atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?” |
| 24 | Apoi a zis celor ce erau de faţă: „Luaţi-i polul şi daţi-l celui ce are zece poli.” |
| 25 | „Doamne”, i-au zis ei, „el are zece poli.” |
| 26 | Iar el le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are. |
| 27 | Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace şi tăiaţi-i înaintea mea.” |
| 28 | După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi Se suia spre Ierusalim. |
| 29 | Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi |
| 30 | şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l. |
| 31 | Dacă vă va întreba cineva: „Pentru ce-l dezlegaţi?”, să-i spuneţi aşa: „Pentru că Domnul are trebuinţă de el.” |
| 32 | Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus. |
| 33 | Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?” |
| 34 | Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el.” |
| 35 | Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el şi au aşezat pe Isus, călare deasupra. |
| 36 | Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum. |
| 37 | Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. |
| 38 | Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!” |
| 39 | Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!” |
| 40 | Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.” |
| 41 | Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea |
| 42 | şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. |
| 43 | Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: |
| 44 | te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” |
| 45 | În urmă a intrat în Templu şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el. |
| 46 | Şi le-a zis: „Este scris: „Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” |
| 47 | Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare; |
| 48 | dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze. |
