| 1 | În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. |
| 2 | Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. |
| 3 | Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. |
| 4 | Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa şi din seminţia lui David – |
| 5 | să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. |
| 6 | Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. |
| 7 | Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. |
| 8 | În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. |
| 9 | Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. |
| 10 | Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: |
| 11 | astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. |
| 12 | Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” |
| 13 | Şi deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: |
| 14 | „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” |
| 15 | După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.” |
| 16 | S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi Pruncul culcat în iesle. |
| 17 | După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. |
| 18 | Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. |
| 19 | Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei. |
| 20 | Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese. |
| 21 | Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele Isus, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece. |
| 22 | Şi, când s-au împlinit zilele pentru curăţarea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului – |
| 23 | după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului” – |
| 24 | şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului. |
| 25 | Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el. |
| 26 | Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului. |
| 27 | El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, |
| 28 | Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: |
| 29 | „Acum, sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. |
| 30 | Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, |
| 31 | pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor, |
| 32 | lumina care să lumineze Neamurile şi slava poporului Tău, Israel.” |
| 33 | Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El. |
| 34 | Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel şi să fie un semn care va stârni împotrivire. |
| 35 | Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.” |
| 36 | Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei. |
| 37 | Rămasă văduvă şi fiind în vârstă de optzeci şi patru de ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni. |
| 38 | A venit şi ea în acelaşi ceas şi a început să laude pe Dumnezeu şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului. |
| 39 | După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. |
| 40 | Iar Pruncul creştea şi Se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El. |
| 41 | Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paştilui. |
| 42 | Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului. |
| 43 | Apoi, după ce au trecut zilele praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta. |
| 44 | Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie şi au mers cale de o zi şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor. |
| 45 | Dar nu L-au găsit şi s-au întors la Ierusalim să-L caute. |
| 46 | După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. |
| 47 | Toţi care-L auzeau, rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui. |
| 48 | Când L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.” |
| 49 | El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?” |
| 50 | Dar ei n-au înţeles spusele Lui. |
| 51 | Apoi S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret şi le era supus. Mama Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei. |
| 52 | Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. |
