| 1 | Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în pilde. Şi a zis: |
| 2 | „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. |
| 3 | A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. |
| 4 | A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: „Spuneţi celor poftiţi: „Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.” |
| 5 | Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui. |
| 6 | Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât. |
| 7 | Când a auzit împăratul, s-a mâniat; a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea. |
| 8 | Atunci a zis robilor săi: „Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea. |
| 9 | Duceţi-vă, dar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.” |
| 10 | Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. |
| 11 | Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. |
| 12 | „Prietene”, i-a zis el, „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuţit. |
| 13 | Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. |
| 14 | Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.” |
| 15 | Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. |
| 16 | Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. |
| 17 | Spune-ne, dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu?” |
| 18 | Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? |
| 19 | Arătaţi-Mi banul birului.” Şi ei I-au adus un ban. |
| 20 | El i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el ale cui sunt?” |
| 21 | „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” |
| 22 | Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat. |
| 23 | În aceeaşi zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: |
| 24 | „Învăţătorule, Moise a zis: „Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său şi să-i ridice urmaş.” |
| 25 | Erau, dar, la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit; şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. |
| 26 | Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea. |
| 27 | La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia. |
| 28 | La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.” |
| 29 | Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. |
| 30 | Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. |
| 31 | Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: |
| 32 | „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.” |
| 33 | Noroadele care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Isus. |
| 34 | Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. |
| 35 | Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: |
| 36 | „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” |
| 37 | Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.” |
| 38 | Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. |
| 39 | Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” |
| 40 | În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.” |
| 41 | Pe când erau strânşi la un loc fariseii, Isus i-a întrebat: |
| 42 | „Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei. |
| 43 | Şi Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice: |
| 44 | „Domnul a zis Domnului Meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale”? |
| 45 | Deci dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?” |
| 46 | Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări. |
