| 1 | Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. |
| 2 | Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura. |
| 3 | De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? |
| 4 | Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău?… |
| 5 | Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. |
| 6 | Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă să vă rupă. |
| 7 | Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. |
| 8 | Căci oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se deschide. |
| 9 | Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? |
| 10 | Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? |
| 11 | Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer! |
| 12 | Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Prorocii. |
| 13 | Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. |
| 14 | Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află. |
| 15 | Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. |
| 16 | Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? |
| 17 | Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. |
| 18 | Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. |
| 19 | Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. |
| 20 | Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte. |
| 21 | Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. |
| 22 | Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” |
| 23 | Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” |
| 24 | De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă. |
| 25 | A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. |
| 26 | Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip. |
| 27 | A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.” |
| 28 | După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite de învăţătura Lui; |
| 29 | căci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor. |
