| 1 | Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: |
| 2 | „Fă-ţi două trâmbiţe de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ţi slujească pentru chemarea adunării şi pentru pornirea taberelor. |
| 3 | Când se va suna cu ele, toată adunarea să se strângă la tine, la uşa Cortului întâlnirii. |
| 4 | Când se va suna numai cu o trâmbiţă, să se strângă la tine căpeteniile, mai marii peste miile lui Israel. |
| 5 | Când veţi suna cu vâlvă, să pornească cei ce tăbărăsc la răsărit; |
| 6 | când veţi suna a doua oară cu vâlvă, să pornească cei ce tăbărăsc la miazăzi: pentru plecarea lor, să se sune cu vâlvă. |
| 7 | Când va fi vorba de strângerea adunării, să sunaţi, dar să nu sunaţi cu vâlvă. |
| 8 | Din trâmbiţe să sune fiii lui Aaron, preoţii. Aceasta să fie o lege veşnică pentru voi şi pentru urmaşii voştri. |
| 9 | Când veţi merge la război, în ţara voastră, împotriva vrăjmaşului care va lupta împotriva voastră, să sunaţi cu vâlvă din trâmbiţe, şi Domnul, Dumnezeul vostru, Îşi va aduce aminte de voi şi veţi fi izbăviţi de vrăjmaşii voştri. |
| 10 | În zilele voastre de bucurie, la sărbătorile voastre şi la lunile noi ale voastre, să sunaţi din trâmbiţe, când vă veţi aduce arderile de tot şi jertfele de mulţumire; şi ele vor face ca Dumnezeul vostru să-Şi aducă aminte de voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.” |
| 11 | În ziua a douăzecea a lunii a doua a anului al doilea, s-a ridicat norul de pe Cortul întâlnirii. |
| 12 | Şi copiii lui Israel au pornit din pustiul Sinai după taberele lor. Norul s-a oprit în pustiul Paran. |
| 13 | Această întâi plecare au făcut-o după porunca Domnului dată prin Moise. |
| 14 | Întâi a pornit steagul taberei fiilor lui Iuda, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Iuda era mai mare Nahşon, fiul lui Aminadab; |
| 15 | peste oştirea seminţiei fiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Ţuar; |
| 16 | peste oştirea seminţiei fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon. |
| 17 | Când a fost desfăcut Cortul, au pornit întâi fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari, ducând Cortul. |
| 18 | Apoi a pornit steagul taberei lui Ruben, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Ruben era mai mare Eliţur, fiul lui Şedeur; |
| 19 | peste oştirea seminţiei fiilor lui Simeon, era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai, |
| 20 | peste oştirea seminţiei fiilor lui Gad, era Eliasaf, fiul lui Deuel. |
| 21 | Apoi au pornit chehatiţii, ducând Sfântul Locaş; până la venirea lor” ceilalţi întinseseră Cortul. |
| 22 | Apoi a pornit steagul taberei fiilor lui Efraim, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Efraim era mai mare Elişama, fiul lui Amihud; |
| 23 | peste oştirea seminţiei fiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahţur; |
| 24 | peste oştirea seminţiei fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni. |
| 25 | Apoi a pornit steagul taberei fiilor lui Dan, împreună cu oştirile lui: ei erau coada tuturor taberelor. Peste oştirea lui Dan era mai mare Ahiezer, fiul lui Amişadai; |
| 26 | peste oştirea seminţiei fiilor lui Aşer era Paguiel, fiul lui Ocran; |
| 27 | peste oştirea seminţiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan. |
| 28 | Acesta a fost şirul în care au pornit copiii lui Israel, după oştirile lor; aşa au plecat. |
| 29 | Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel, madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: „Eu vi-l voi da.” Vino cu noi, şi îţi vom face bine, căci Domnul a făgăduit că va face bine lui Israel.” |
| 30 | Hobab i-a răspuns: „Nu pot să merg; ci mă voi duce în ţara mea şi în locul meu de naştere.” |
| 31 | Şi Moise a zis: „Nu ne părăsi, te rog; fiindcă tu cunoşti locurile unde putem să tăbărâm în pustiu; deci tu să ne fii călăuză. |
| 32 | Şi dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri de binele pe care ni-l va face Domnul.” |
| 33 | Ei au plecat de la muntele Domnului şi au mers trei zile; chivotul legământului Domnului a pornit înaintea lor şi a făcut un drum de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă. |
| 34 | Norul Domnului era deasupra lor în timpul zilei, când porneau din tabără. |
| 35 | Când pornea chivotul, Moise zicea: „Scoală-te, Doamne, ca să se împrăştie vrăjmaşii tăi şi să fugă dinaintea feţei Tale cei ce Te urăsc!” |
| 36 | Iar când îl aşezau, zicea: „Întoarce-te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!” |
