| 1 | Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea şi pleacă urechea la învăţătura mea, |
| 2 | ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă. |
| 3 | Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul; |
| 4 | dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri. |
| 5 | Picioarele ei coboară la moarte, paşii ei dau în Locuinţa morţilor. |
| 6 | Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei şi nu ştie unde merge. |
| 7 | Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă şi nu vă abateţi de la cuvintele gurii mele: |
| 8 | depărtează-te de drumul care duce la ea şi nu te apropia de uşa casei ei, |
| 9 | ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi; |
| 10 | ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia; |
| 11 | ca nu cumva să gemi, la urmă, când carnea şi trupul ţi se vor istovi, |
| 12 | şi să zici: „Cum am putut eu să urăsc certarea şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea? |
| 13 | Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei şi să nu iau aminte la cei ce mă învăţau? |
| 14 | Cât pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!” |
| 15 | Bea apă din fântâna ta şi din izvoarele puţului tău. |
| 16 | Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte? |
| 17 | Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lângă tine. |
| 18 | Izvorul tău să fie binecuvântat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale. |
| 19 | Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! |
| 20 | Şi pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină şi ai îmbrăţişa sânul unei necunoscute? |
| 21 | Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului şi El vede toate cărările lui. |
| 22 | Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui şi este apucat de legăturile păcatului lui. |
| 23 | El va muri din lipsă de înfrânare, se va poticni din prea multa lui nebunie. |
