| 1 | Pe malurile râurilor Babilonului şedeam jos şi plângeam, când ne aduceam aminte de Sion. |
| 2 | În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm harpele. |
| 3 | Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cântări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicând: „Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!” – |
| 4 | Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin? |
| 5 | Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei! |
| 6 | Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele! |
| 7 | Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, care, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: „Radeţi-l, radeţi-l din temelii!” |
| 8 | Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut! |
| 9 | Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi şi-i va zdrobi de stâncă! |
