| 1 | S-au sculat toţi şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat. |
| 2 | Şi au început să-L pârască şi să zică: „Pe Omul acesta L-am găsit aţâţând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir cezarului şi zicând că El este Hristosul, Împăratul.” |
| 3 | Pilat L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.” |
| 4 | Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în Omul acesta.” |
| 5 | Dar ei stăruiau şi mai mult şi ziceau: „Întărâtă norodul şi învaţă pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.” |
| 6 | Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean. |
| 7 | Şi când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea. |
| 8 | Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune. |
| 9 | I-a pus multe întrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic. |
| 10 | Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo şi-L pârau cu înfierbântare. |
| 11 | Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, după ce şi-a bătut joc de El şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat. |
| 12 | În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte. |
| 13 | Pilat a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod |
| 14 | şi le-a zis: „Mi-aţi adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce L-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu L-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-L pârâţi. |
| 15 | Nici Irod nu I-a găsit nicio vină, căci ni L-a trimis înapoi; şi iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. |
| 16 | Eu deci, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” |
| 17 | La fiecare praznic al Paştilor, Pilat trebuia să le sloboadă un întemniţat. |
| 18 | Ei au strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu Omul acesta şi sloboade-ne pe Baraba!” |
| 19 | Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală care avusese loc în cetate şi pentru un omor. |
| 20 | Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus. |
| 21 | Dar ei au strigat: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L!” |
| 22 | Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” |
| 23 | Dar ei strigau în gura mare şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit. |
| 24 | Pilat a hotărât să li se împlinească cererea. |
| 25 | Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor şi pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-şi facă voia cu El. |
| 26 | Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus. |
| 27 | În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei care se boceau, îşi băteau pieptul şi se tânguiau după El. |
| 28 | Isus S-a întors spre ele şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi însevă şi pe copiii voştri. |
| 29 | Căci iată vor veni zile, când se va zice: „Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut şi de ţâţele care n-au alăptat!” |
| 30 | Atunci vor începe să zică munţilor: „Cădeţi peste noi!”, şi dealurilor: „Acoperiţi-ne!” |
| 31 | Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?” |
| 32 | Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele care trebuiau omorâţi împreună cu Isus. |
| 33 | Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta, şi altul la stânga. |
| 34 | Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi. |
| 35 | Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.” |
| 36 | Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet |
| 37 | şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi!” |
| 38 | Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreieşti: „Acesta este Împăratul iudeilor.” |
| 39 | Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!” |
| 40 | Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? |
| 41 | Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.” |
| 42 | Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!” |
| 43 | Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.” |
| 44 | Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea. |
| 45 | Soarele s-a întunecat, şi perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc. |
| 46 | Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi, când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul. |
| 47 | Sutaşul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit!” |
| 48 | Şi tot norodul care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept. |
| 49 | Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile care-L însoţiseră din Galileea stăteau departe şi se uitau la cele ce se petreceau. |
| 50 | Era un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios, |
| 51 | care nu luase parte la sfatul şi hotărârea celorlalţi. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu. |
| 52 | Omul acesta s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. |
| 53 | L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. |
| 54 | Era ziua Pregătirii şi începea ziua Sabatului. |
| 55 | Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au însoţit pe Iosif; au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, |
| 56 | s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege. |
