| 1 | „Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!” |
| 2 | Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmaşului, |
| 3 | şi pe care i-a strâns din toate ţările: de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la mare. |
| 4 | Ei pribegeau prin pustiu, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nicio cetate, unde să poată locui. |
| 5 | Sufereau de foame şi de sete; le tânjea sufletul în ei. |
| 6 | Atunci, în strâmtorarea lor au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor; |
| 7 | i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit. |
| 8 | O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! |
| 9 | Căci El a potolit setea sufletului însetat şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând. |
| 10 | Cei ce şedeau în întuneric şi umbra morţii trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare, |
| 11 | pentru că se răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiseră sfatul Celui Preaînalt. |
| 12 | El le-a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat. |
| 13 | Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. |
| 14 | I-a scos din întuneric şi de umbra morţii şi le-a rupt legăturile. |
| 15 | O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! |
| 16 | Căci El a sfărâmat porţi din aramă şi a rupt zăvoare din fier. |
| 17 | Nebunii, prin purtarea lor vinovată şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi. |
| 18 | Sufletul lor se dezgustase de orice hrană, şi erau lângă porţile morţii. |
| 19 | Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor; |
| 20 | a trimis cuvântul Său şi i-a tămăduit şi i-a scăpat de groapă. |
| 21 | O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! |
| 22 | Să-I aducă jertfe de mulţumiri şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie. |
| 23 | Cei ce se coborâseră pe mare în corăbii şi făceau negoţ pe apele cele mari, |
| 24 | aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului. |
| 25 | El a zis şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării. |
| 26 | Se suiau spre ceruri, se coborau în adânc; sufletul le era pierdut în faţa primejdiei. |
| 27 | Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zadarnică le era toată iscusinţa. |
| 28 | Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. |
| 29 | A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s-au potolit. |
| 30 | Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul dorit. |
| 31 | O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! |
| 32 | Să-L înalţe în adunarea poporului şi să-L laude în adunarea bătrânilor! |
| 33 | El preface râurile în pustiu, şi izvoarele de apă, în pământ uscat, |
| 34 | ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei. |
| 35 | Tot El preface pustiul în iaz, şi pământul uscat, în izvoare de ape. |
| 36 | Aşază acolo pe cei flămânzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea; |
| 37 | însămânţează ogoare, sădesc vii şi-i culeg roadele. |
| 38 | El îi binecuvântă, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele. |
| 39 | Dacă sunt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă, |
| 40 | El varsă dispreţul peste cei mari şi-i face să pribegească prin pustiuri fără drum, |
| 41 | dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme. |
| 42 | „Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!” |
| 43 | Cine este înţelept să ia seama la aceste lucruri şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului. |
