| O cântare. Un psalm al lui David. |
| 1 | Gata îmi este inima să cânte, Dumnezeule! Voi cânta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea! |
| 2 | Deşteptaţi-vă, lăută şi harpă! Mă voi trezi în zori de zi. |
| 3 | Te voi lăuda printre popoare, Doamne, Te voi cânta printre neamuri. |
| 4 | Căci mare este bunătatea Ta şi se înalţă mai presus de ceruri, iar credincioşia Ta, până la nori. |
| 5 | Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi fie slava Ta peste tot pământul! |
| 6 | Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne! |
| 7 | Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Lui: „Voi birui, voi împărţi Sihemul, voi măsura Valea Sucot; |
| 8 | al Meu este Galaadul, al Meu, Manase; Efraim este întăritura capului Meu, şi Iuda, toiagul Meu de cârmuire; |
| 9 | Moab este ligheanul în care Mă spăl; Îmi arunc încălţămintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra ţării filistenilor!” |
| 10 | Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom? |
| 11 | Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat şi care nu vrei să mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre? |
| 12 | Dă-ne ajutor în necaz, căci zadarnic este ajutorul omului. |
| 13 | Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi; El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri. |
