| Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David. |
| 1 | Dumnezeul laudei mele, nu tăcea! |
| 2 | Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă, |
| 3 | mă înconjoară cu cuvântări pline de ură şi se războiesc cu mine fără temei. |
| 4 | Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici; dar eu alerg la rugăciune. |
| 5 | Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură, pentru dragostea mea. |
| 6 | Pe vrăjmaşul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău, şi un pârâş să stea la dreapta lui! |
| 7 | Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat! |
| 8 | Puţine să-i fie zilele la număr, şi slujba să i-o ia altul! |
| 9 | Să-i rămână copiii orfani, şi nevasta sa, văduvă! |
| 10 | Copiii lui să umble fără niciun căpătâi şi să cerşească, să-şi caute pâinea departe de locuinţa lor dărâmată! |
| 11 | Cel ce l-a împrumutat să-i pună mâna pe tot ce are, şi străinii să-i jefuiască rodul muncii lui! |
| 12 | Nimeni să nu mai ţină la el şi nimeni să n-aibă milă de orfanii lui! |
| 13 | Urmaşii lui să fie nimiciţi şi să li se stingă numele în neamul următor! |
| 14 | Nelegiuirea părinţilor săi să rămână ca aducere aminte înaintea Domnului şi să nu se şteargă păcatul mamei lui! |
| 15 | Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ, |
| 16 | pentru că nu şi-a adus aminte să facă îndurare, pentru că a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, până acolo încât să omoare pe omul cu inima zdrobită! |
| 17 | Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el! |
| 18 | Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înăuntrul lui, ca untdelemnul, în oase! |
| 19 | De aceea, să-i slujească de veşmânt, ca să se acopere, de cingătoare, cu care să fie totdeauna încins! |
| 20 | Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine! |
| 21 | Iar Tu, Doamne Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea Ta; izbăveşte-mă! |
| 22 | Sunt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înăuntrul meu. |
| 23 | Pier ca umbra gata să treacă, sunt izgonit ca o lăcustă. |
| 24 | Mi-au slăbit genunchii de post şi mi s-a sleit trupul de slăbiciune. |
| 25 | Am ajuns de ocara lor; când mă privesc, ei dau din cap. |
| 26 | Ajută-mi, Doamne Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta! |
| 27 | Şi să ştie că mâna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta! |
| 28 | Măcar că ei blestemă, Tu binecuvântă; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura. |
| 29 | Potrivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acoperă cu o manta! |
| 30 | Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii; |
| 31 | căci El stă la dreapta săracului, ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc. |
