| 1 | Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. – |
| 2 | Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. – |
| 3 | Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav.” |
| 4 | Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.” |
| 5 | Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. |
| 6 | Deci când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era; |
| 7 | şi în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea.” |
| 8 | „Învăţătorule”, I-au zis ucenicii, „acum de curând căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudeea?” |
| 9 | Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia; |
| 10 | dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el.” |
| 11 | După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar Mă duc să-l trezesc din somn.” |
| 12 | Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.” |
| 13 | Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn. |
| 14 | Atunci Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit. |
| 15 | Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.” |
| 16 | Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!” |
| 17 | Când a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. |
| 18 | Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, |
| 19 | mulţi din iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. |
| 20 | Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă. |
| 21 | Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! |
| 22 | Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu.” |
| 23 | Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.” |
| 24 | „Ştiu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.” |
| 25 | Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. |
| 26 | Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” |
| 27 | „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.” |
| 28 | După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe sora sa Maria şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă.” |
| 29 | Maria, cum a auzit, s-a sculat iute şi s-a dus la El. |
| 30 | Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. |
| 31 | Iudeii care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.” |
| 32 | Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.” |
| 33 | Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat. |
| 34 | Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino şi vezi.” |
| 35 | Isus plângea. |
| 36 | Atunci iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” |
| 37 | Şi unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?” |
| 38 | Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră la intrarea căreia era aşezată o piatră. |
| 39 | „Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.” |
| 40 | Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” |
| 41 | Au luat, dar, piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. |
| 42 | Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” |
| 43 | După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” |
| 44 | Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.” |
| 45 | Mulţi din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. |
| 46 | Dar unii din ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus. |
| 47 | Atunci preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat soborul şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni. |
| 48 | Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.” |
| 49 | Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic; |
| 50 | oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?” |
| 51 | Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam. |
| 52 | Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. |
| 53 | Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare. |
| 54 | De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi. |
| 55 | Paştile iudeilor era aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşti, ca să se cureţe. |
| 56 | Ei căutau pe Isus şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N-are să vină la praznic?” |
| 57 | Iar preoţii cei mai de seamă şi fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă. |
