| 1 | Cu şase zile înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. |
| 2 | Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El. |
| 3 | Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului. |
| 4 | Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: |
| 5 | „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?” |
| 6 | Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea. |
| 7 | Dar Isus a zis: „Las-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. |
| 8 | Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.” |
| 9 | O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania; şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi. |
| 10 | Preoţii cei mai de seamă au hotărât să omoare şi pe Lazăr, |
| 11 | căci din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus. |
| 12 | A doua zi, o gloată mare care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, |
| 13 | a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!” |
| 14 | Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris: |
| 15 | „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe.” |
| 16 | Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri de la început; dar, după ce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El. |
| 17 | Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El. |
| 18 | Şi norodul I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta. |
| 19 | Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!” |
| 20 | Nişte greci, dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic, |
| 21 | s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.” |
| 22 | Filip s-a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus. |
| 23 | Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. |
| 24 | Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod. |
| 25 | Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică. |
| 26 | Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. |
| 27 | Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! |
| 28 | Tată, proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!” |
| 29 | Norodul care stătea acolo şi care auzise glasul a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!” |
| 30 | Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi. |
| 31 | Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. |
| 32 | Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” – |
| 33 | Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. – |
| 34 | Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac; cum, dar, zici Tu că „Fiul omului trebuie să fie înălţat”? Cine este acest Fiu al omului?” |
| 35 | Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric nu ştie unde merge. |
| 36 | Câtă vreme aveţi Lumina printre voi, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a ascuns de ei. |
| 37 | Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, |
| 38 | ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?” |
| 39 | De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: |
| 40 | „Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” |
| 41 | Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El. |
| 42 | Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar, de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. |
| 43 | Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu. |
| 44 | Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. |
| 45 | Şi cine Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. |
| 46 | Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. |
| 47 | Dacă aude cineva cuvintele Mele, şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. |
| 48 | Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi. |
| 49 | Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. |
| 50 | Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.” |
