| 1 | Iov a luat cuvântul şi a zis: |
| 2 | „Şi acum plângerea mea este tot o răzvrătire. Dar suferinţa îmi înăbuşe suspinele. |
| 3 | Oh! Dacă aş şti unde să-L găsesc, dacă aş putea să ajung până la scaunul Lui de domnie, |
| 4 | mi-aş apăra pricina înaintea Lui, mi-aş umple gura cu dovezi. |
| 5 | Aş şti ce poate să răspundă, aş vedea ce are să-mi spună. |
| 6 | Şi-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte împotriva mea? Nu; ci m-ar asculta negreşit. |
| 7 | Doar un om fără prihană ar vorbi cu El, şi aş fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu. |
| 8 | Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu-L găsesc: |
| 9 | dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea; dacă Se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi. |
| 10 | Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul. |
| 11 | Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui şi nu m-am abătut de la ea. |
| 12 | N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui. |
| 13 | Dar hotărârea Lui este luată, cine I se va împotrivi? Ce-I doreşte sufletul, aceea face. |
| 14 | El Îşi va împlini dar planurile faţă de mine şi va mai face şi multe altele. |
| 15 | De aceea tremur înaintea Lui, şi când mă gândesc la lucrul acesta, mă tem de El. |
| 16 | Dumnezeu mi-a tăiat inima, Cel Atotputernic m-a umplut de groază. |
| 17 | Căci nu întunericul durerii mele mă nimiceşte, nici negura în care sunt înfăşurat. |
