| 1 | Elihu a urmat şi a zis: |
| 2 | „Aşteaptă puţin şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu. |
| 3 | Îmi voi lua temeiurile de dreptate şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu. |
| 4 | Fii încredinţat, cuvântările mele nu sunt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate. |
| 5 | Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui. |
| 6 | El nu lasă pe cel rău să trăiască şi face dreptate celui nenorocit. |
| 7 | Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană şi-i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşază pentru totdeauna ca să domnească. |
| 8 | Se întâmplă să cadă în lanţuri şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii? |
| 9 | Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mândria lor. |
| 10 | Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire. |
| 11 | Dacă ascultă şi se supun, îşi sfârşesc zilele în fericire şi anii în bucurie. |
| 12 | Dacă n-ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor. |
| 13 | Nelegiuiţii se mânie, nu strigă către Dumnezeu când îi înlănţuie; |
| 14 | îşi pierd viaţa în tinereţe, mor ca cei desfrânaţi. |
| 15 | Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează. |
| 16 | Şi pe tine te va scoate din strâmtorare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase. |
| 17 | Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedezlipită de pricina ta. |
| 18 | Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire! |
| 19 | Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz şi chiar toate puterile pe care le-ai putea desfăşura? |
| 20 | Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor. |
| 21 | Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău. |
| 22 | Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El? |
| 23 | Cine Îi cere socoteală de căile Lui şi cine îndrăzneşte să-I spună: „Faci rău”? |
| 24 | Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toţi oamenii trebuie să le mărească! |
| 25 | Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe. |
| 26 | Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l-a pătruns. |
| 27 | Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia, |
| 28 | pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor. |
| 29 | Şi cine poate pricepe ruperea norului şi bubuitul cortului Său? |
| 30 | Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui şi acoperă adâncimile mării. |
| 31 | Prin aceste mijloace, El judecă popoarele şi dă belşug de hrană. |
| 32 | Ia fulgerul în mână şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui. |
| 33 | Dă de veste că e de faţă printr-un bubuit, şi până şi turmele Îi simt apropierea. |
