| 1 | La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot şi sare din locul ei. |
| 2 | Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui! |
| 3 | Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează până la marginile pământului. |
| 4 | Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui. |
| 5 | Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le înţelegem. |
| 6 | El zice zăpezii: „Cazi pe pământ!” Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi. |
| 7 | Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor, pentru ca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui. |
| 8 | Fiara sălbatică se trage într-o peşteră şi se culcă în vizuina ei. |
| 9 | Vijelia vine de la miazăzi, şi frigul din vânturile de la miazănoapte. |
| 10 | Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheaţa şi micşorează locul apelor mari. |
| 11 | Încarcă norii cu aburi şi-i risipeşte scânteietori; |
| 12 | mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pământului locuit. |
| 13 | Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pământul, sau ca un semn al dragostei Lui. |
| 14 | Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu! |
| 15 | Ştii cum cârmuieşte Dumnezeu norii şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său? |
| 16 | Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvârşită? |
| 17 | Ştii pentru ce ţi se încălzesc veşmintele, când se odihneşte pământul de vântul de miazăzi? |
| 18 | Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată? |
| 19 | Arată-ne ce trebuie să-I spunem. Căci suntem prea neştiutori ca să-I putem vorbi. |
| 20 | Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea? |
| 21 | Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vânt şi-l va curăţa; |
| 22 | de la miazănoapte ne vine aurora şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu! |
| 23 | Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge. |
| 24 | De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.” |
