| 1 | Ştii tu când îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice când fată? |
| 2 | Numeri tu lunile în care sunt însărcinate şi cunoşti tu vremea când nasc? |
| 3 | Ele se pleacă, fată puii şi scapă iute de durerile lor. |
| 4 | Puii lor prind vlagă şi cresc sub cerul slobod, pleacă şi nu se mai întorc la ele. |
| 5 | Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură? |
| 6 | I-am dat ca locuinţă pustiul şi pământul sărac ca locaş. |
| 7 | El râde de zarva cetăţilor şi n-aude strigătele stăpânului, care-l mână. |
| 8 | Străbate munţii ca să-şi găsească hrana şi umblă după tot ce este verde. |
| 9 | Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta? |
| 10 | Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi? |
| 11 | Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare? Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale? |
| 12 | Te laşi tu pe el, pentru căratul roadelor tale, ca să le strângă în aria ta? |
| 13 | Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei. |
| 14 | Dar struţoaica îşi încredinţează pământului ouăle şi le lasă să se încălzească în nisip. |
| 15 | Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare. |
| 16 | Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum! |
| 17 | Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune şi nu i-a făcut parte de pricepere. |
| 18 | Când se scoală şi porneşte, râde de cal şi de călăreţul lui. |
| 19 | Tu dai putere calului, şi-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie? |
| 20 | Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândeşte groaza. |
| 21 | Scurmă pământul şi, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi; |
| 22 | îşi bate joc de frică, nu se teme şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei. |
| 23 | Zăngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc, |
| 24 | fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbiţa. |
| 25 | La sunetul trâmbiţei parcă zice: „Înainte!” De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor şi strigătele de luptă. |
| 26 | Oare prin priceperea ta îşi ia uliul zborul şi îşi întinde aripile spre miazăzi? |
| 27 | Oare din porunca ta se înalţă vulturul şi îşi aşază cuibul pe înălţimi? |
| 28 | El locuieşte în stânci, acolo îşi are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor şi pe vârful munţilor. |
| 29 | De acolo descoperă el prada şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea. |
| 30 | Puii lui îi beau sângele; şi acolo unde sunt hoituri, acolo-i şi vulturul.” |
