| 1 | Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea. – |
| 2 | Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de silnicie. – |
| 3 | Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. – |
| 4 | Leneşul doreşte mult, şi totuşi, n-are nimic, dar cei harnici se satură. – |
| 5 | Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urât şi se acoperă de ruşine. – |
| 6 | Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. – |
| 7 | Unul face pe bogatul, şi n-are nimic, altul face pe săracul, şi are totuşi mari avuţii. – |
| 8 | Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa, dar săracul n-ascultă mustrarea. – |
| 9 | Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge. – |
| 10 | Prin mândrie se aţâţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. – |
| 11 | Bogăţia câştigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul, creşte. – |
| 12 | O nădejde amânată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă. – |
| 13 | Cine nesocoteşte Cuvântul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit. – |
| 14 | Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii. – |
| 15 | O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă. – |
| 16 | Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia. – |
| 17 | Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire. – |
| 18 | Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste. – |
| 19 | Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urât să se lase de rău. – |
| 20 | Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. – |
| 21 | Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire. – |
| 22 | Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit. – |
| 23 | Ogorul pe care-l desţeleneşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor. – |
| 24 | Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată. – |
| 25 | Cel neprihănit mănâncă până se satură, dar pântecele celor răi duce lipsă. – |
