| 1 | Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia. |
| 2 | Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. – |
| 3 | Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. – |
| 4 | Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. – |
| 5 | Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. – |
| 6 | În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în câştigurile celui rău este tulburare. – |
| 7 | Buzele înţelepţilor seamănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. – |
| 8 | Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. – |
| 9 | Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. – |
| 10 | Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. – |
| 11 | Locuinţa morţilor şi Adâncul sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile oamenilor! – |
| 12 | Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. – |
| 13 | O inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. – |
| 14 | Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. – |
| 15 | Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. – |
| 16 | Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare! – |
| 17 | Mai bine un prânz de verdeţuri şi dragoste, decât un bou îngrăşat şi ură. – |
| 18 | Un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile. |
| 19 | Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. – |
| 20 | Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mama sa. – |
| 21 | Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. – |
| 22 | Planurile nu izbutesc, când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.” |
| 23 | Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! – |
| 24 | Pentru cel înţelept, cărarea vieţii duce în sus, ca să-l abată de la Locuinţa morţilor, care este jos. – |
| 25 | Domnul surpă casa celor mândri, dar întăreşte hotarele văduvei. – |
| 26 | Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui. – |
| 27 | Cel lacom de câştig îşi tulbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. – |
| 28 | Inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. – |
| 29 | Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. – |
| 30 | O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. – |
| 31 | Urechea care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă locuieşte în mijlocul înţelepţilor. – |
| 32 | Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. – |
| 33 | Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. – |
