| 1 | Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai înainte: |
| 2 | pune-ţi un cuţit în gât, dacă eşti prea lacom. |
| 3 | Nu pofti mâncărurile lui alese, căci sunt o hrană înşelătoare. |
| 4 | Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta. |
| 5 | Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri. |
| 6 | Nu mânca pâinea celui pizmaş şi nu pofti mâncărurile lui alese, |
| 7 | căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. „Mănâncă şi bea,” îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine. |
| 8 | Bucata pe care ai mâncat-o, o vei vărsa, şi cuvintele plăcute pe care le vei spune, sunt pierdute. |
| 9 | Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte. |
| 10 | Nu muta hotarul văduvei şi nu intra în ogorul orfanilor, |
| 11 | căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta. |
| 12 | Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei. |
| 13 | Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri. |
| 14 | Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din Locuinţa morţilor. |
| 15 | Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura, |
| 16 | şi lăuntrul meu se va înveseli, când buzele tale vor spune ce este bine. |
| 17 | Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul; |
| 18 | căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea. |
| 19 | Ascultă, fiule, şi fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă. |
| 20 | Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibă cu carne. |
| 21 | Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe. |
| 22 | Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut, şi nu nesocoti pe mama ta, când a îmbătrânit. |
| 23 | Cumpără adevărul şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea. |
| 24 | Tatăl celui neprihănit se înveseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură. |
| 25 | Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se înveselească cea care te-a născut. |
| 26 | Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile mele. |
| 27 | Căci curva este o groapă adâncă, şi străina o fântână strâmtă. |
| 28 | Ea pândeşte ca un hoţ şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi. |
| 29 | Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii? |
| 30 | Ale celor ce întârzie la vin şi se duc să golească paharul cu vin amestecat. |
| 31 | Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor, |
| 32 | dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilic. |
| 33 | Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii. |
| 34 | Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg. |
| 35 | „M-a lovit… dar nu mă doare!… M-a bătut… dar nu simt nimic! Când mă voi trezi? Mai vreau vin!” |
