| 1 | Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr. – |
| 2 | Când este răscoală într-o ţară, sunt mulţi capi, dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinuie. – |
| 3 | Un om sărac care apasă pe cei obijduiţi este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pâine. – |
| 4 | Cei ce părăsesc Legea laudă pe cel rău, dar cei ce păzesc Legea se mânie pe el. – |
| 5 | Oamenii dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept, dar cei ce caută pe Domnul înţeleg totul. – |
| 6 | Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât bogatul care umblă pe căi sucite. – |
| 7 | Cel ce păzeşte Legea este un fiu priceput, dar cel ce umblă cu cei desfrânaţi face ruşine tatălui său. – |
| 8 | Cine îşi înmulţeşte avuţiile prin dobândă şi camătă le strânge pentru cel ce are milă de săraci. – |
| 9 | Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte Legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă. – |
| 10 | Cine rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea cade în groapa pe care a săpat-o, dar oamenii fără prihană moştenesc fericirea. – |
| 11 | Omul bogat se crede înţelept, dar săracul care este priceput îl cercetează. – |
| 12 | Când biruie cei neprihăniţi, este o mare slavă, dar când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde. – |
| 13 | Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare. – |
| 14 | Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire. – |
| 15 | Ca un leu care răcneşte şi ca un urs flămând, aşa este cel rău care stăpâneşte peste un popor sărac. – |
| 16 | Un voievod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele. – |
| 17 | Un om al cărui cuget este încărcat cu sângele altuia, fuge până la groapă: nimeni să nu-l oprească. – |
| 18 | Cine umblă în neprihănire găseşte mântuirea, dar cine umblă pe două căi strâmbe cade într-o groapă. – |
| 19 | Cine îşi lucrează câmpul are belşug de pâine, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie. – |
| 20 | Un om credincios este năpădit de binecuvântări, dar cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit. – |
| 21 | Nu este bine să cauţi la faţa oamenilor; chiar pentru o bucată de pâine poate un om să se dedea la păcat. – |
| 22 | Un om pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească, şi nu ştie că lipsa va veni peste el. – |
| 23 | Cine mustră pe alţii găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decât cel cu limba linguşitoare. – |
| 24 | Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa şi zice că nu este un păcat, este tovarăş cu nimicitorul. – |
| 25 | Cel lacom stârneşte certuri, dar cel ce se încrede în Domnul este săturat din belşug. – |
| 26 | Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mântuit. – |
| 27 | Cine dă săracului nu duce lipsă, dar cine închide ochii este încărcat cu blesteme. – |
| 28 | Când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde, dar când pier ei, cei buni se înmulţesc. – |
