| 1 | Nu strigă înţelepciunea şi nu-şi înalţă priceperea glasul? |
| 2 | Ea se aşază sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspântii, |
| 3 | şi strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor: |
| 4 | „Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu. |
| 5 | Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă, nebunilor! |
| 6 | Ascultaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept. |
| 7 | Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna! |
| 8 | Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele. |
| 9 | Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa. |
| 10 | Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul, şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump. |
| 11 | Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele, şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea. |
| 12 | Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea şi pot născoci cele mai chibzuite planuri. |
| 13 | Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu. |
| 14 | De la mine vine sfatul şi izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea. |
| 15 | Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voievozii porunci drepte. |
| 16 | Prin mine cârmuiesc dregătorii şi mai marii, toţi judecătorii pământului. |
| 17 | Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, şi cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc. |
| 18 | Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea. |
| 19 | Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales. |
| 20 | Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii, |
| 21 | ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc şi să le umplu vistieriile. |
| 22 | Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. |
| 23 | Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. |
| 24 | Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; |
| 25 | am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile, |
| 26 | când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii. |
| 27 | Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului, |
| 28 | când a pironit norii sus şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului, |
| 29 | când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului, |
| 30 | eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui, |
| 31 | jucând pe rotocolul pământului Său şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor. |
| 32 | Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de cei ce păzesc căile mele! |
| 33 | Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu. |
| 34 | Ferice de omul care m-ascultă, care veghează zilnic la porţile mele şi păzeşte pragul uşii mele. |
| 35 | Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa şi capătă bunăvoinţa Domnului. |
| 36 | Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi cei ce mă urăsc pe mine, iubesc moartea.” |
