| 1 | Fiule, păstrează cuvintele mele şi ţine la tine sfaturile mele. |
| 2 | Ţine sfaturile mele şi vei trăi; păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor. |
| 3 | Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale. |
| 4 | Zi înţelepciunii: „Tu eşti sora mea!” Şi numeşte priceperea prietena ta – |
| 5 | ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare. |
| 6 | Stăteam la fereastra casei mele şi mă uitam prin zăbrele. |
| 7 | Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte. |
| 8 | Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei. |
| 9 | Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă. |
| 10 | Şi iată că i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată. |
| 11 | Era bună de gură şi fără astâmpăr; picioarele nu-i puteau sta acasă: |
| 12 | când în uliţă, când în pieţe, pe la toate colţurile stătea la pândă. |
| 13 | Ea l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat, şi cu o faţă fără ruşine i-a zis: |
| 14 | „Eram datoare cu o jertfă de mulţumire, azi mi-am împlinit juruinţele. |
| 15 | De aceea ţi-am ieşit înainte să te caut, şi te-am şi găsit. |
| 16 | Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pânzeturi din Egipt; |
| 17 | mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară. |
| 18 | Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineaţă, să ne desfătăm cu dezmierdări. |
| 19 | Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într-o călătorie lungă, |
| 20 | a luat cu el sacul cu bani şi nu se va întoarce acasă decât la luna nouă.” |
| 21 | Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit şi l-a atras cu buzele ei ademenitoare. |
| 22 | Deodată a început să meargă după ea ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă, |
| 23 | ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, până ce săgeata îi străpunge ficatul. |
| 24 | Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele. |
| 25 | Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei. |
| 26 | Căci ea a făcut să cadă multe jertfe şi mulţi sunt cei pe care i-a ucis ea. |
| 27 | Casa ei este drumul spre Locuinţa morţilor, drumul care coboară spre locaşurile morţii. |
