| 1 | Cântarea cântărilor făcută de Solomon. |
| 2 | Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul, |
| 3 | mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată, de aceea te iubesc pe tine fetele! |
| 4 | Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui… Ne vom înveseli şi ne vom bucura de tine; vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul! Pe drept eşti iubit. |
| 5 | Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului şi cum sunt covoarele lui Solomon. |
| 6 | Nu vă uitaţi că sunt aşa de negricioasă, căci m-a ars soarele. Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine, şi m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o. |
| 7 | Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea, unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi? – |
| 8 | Dacă nu ştii, o, tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieşi pe urmele oilor şi paşte-ţi iezii lângă colibele păstorilor. |
| 9 | Cu iapa înhămată la carele lui faraon te asemăn eu pe tine, scumpa mea. |
| 10 | Ce frumoşi îţi sunt obrajii în mijlocul lănţişoarelor de la gât şi ce frumos îţi este gâtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare! |
| 11 | Îţi vom face deci lănţişoare de aur cu stropituri de argint. – |
| 12 | Cât stă împăratul la masa lui, nardul meu îşi răspândeşte mirosul. |
| 13 | Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir care se odihneşte între ţâţele mele. |
| 14 | Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă din viile din En-Ghedi. – |
| 15 | Ce frumoasă eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti cu ochii tăi de porumbiţă! – |
| 16 | Ce frumos eşti, preaiubitule, ce plăcut eşti! Verdeaţa este patul nostru! – |
| 17 | Cedrii sunt grinzile caselor noastre, şi chiparoşii sunt pardoselile noastre. – |
