| O rugăciune a unui nenorocit, când este doborât de întristare şi îşi varsă plângerea înaintea Domnului. |
| 1 | Doamne, ascultă-mi rugăciunea şi s-ajungă strigătul meu până la Tine! |
| 2 | Nu-mi ascunde faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, când strig! Ascultă-mă degrabă! |
| 3 | Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune. |
| 4 | Inima îmi este lovită şi mi se usucă întocmai ca iarba; până şi pâinea uit să mi-o mănânc. |
| 5 | Aşa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne. |
| 6 | Semăn cu pelicanul din pustiu, sunt ca o cucuvea din dărâmături; |
| 7 | nu mai pot dormi şi sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş. |
| 8 | În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmaşii mei, şi potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor. |
| 9 | Mănânc ţărână în loc de pâine şi îmi amestec lacrimile cu băutura, |
| 10 | din pricina mâniei şi urgiei Tale; căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat departe. |
| 11 | Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba. |
| 12 | Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam. |
| 13 | Tu Te vei scula şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să Te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el. |
| 14 | Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului şi le e milă de ţărâna lui. |
| 15 | Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pământului, de slava Ta. |
| 16 | Da, Domnul va zidi iarăşi Sionul şi Se va arăta în slava Sa. |
| 17 | El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului şi nu-i nesocoteşte rugăciunea. |
| 18 | Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul care se va naşte să laude pe Domnul! |
| 19 | Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pământ, |
| 20 | ca să audă gemetele prinşilor de război şi să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte; |
| 21 | pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele Lui, în Ierusalim, |
| 22 | când se vor strânge toate popoarele şi toate împărăţiile ca să slujească Domnului. |
| 23 | El mi-a frânt puterea în drum şi mi-a scurtat zilele. |
| 24 | Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin veşnic!” |
| 25 | Tu ai întemeiat în vechime pământul, şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. |
| 26 | Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt, şi se vor schimba. |
| 27 | Dar Tu rămâi Acelaşi, şi anii Tăi nu se vor sfârşi. |
| 28 | Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămânţa lor va rămâne înaintea Ta. |
