| Un psalm al lui David. |
| 1 | Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, care-mi deprinde mâinile la luptă, degetele, la bătălie, |
| 2 | Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea, Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu! |
| 3 | Doamne, ce este omul ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el? |
| 4 | Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece. |
| 5 | Pleacă cerurile, Doamne, şi coboară-Te! Atinge munţii, ca să fumege! |
| 6 | Fulgeră şi risipeşte pe vrăjmaşii mei! Aruncă-Ţi săgeţile şi pune-i pe fugă! |
| 7 | Întinde-Ţi mâinile de sus, izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin, |
| 8 | a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă. |
| 9 | Dumnezeule, Îţi voi cânta o cântare nouă, Te voi lăuda cu lăuta cu zece corzi. |
| 10 | Tu, care dai împăraţilor biruinţa, care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David, |
| 11 | izbăveşte-mă şi scapă-mă din mâna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!… |
| 12 | Fiii noştri sunt ca nişte odrasle, care cresc în tinereţea lor; fetele noastre, ca nişte stâlpi săpaţi frumos, care fac podoaba caselor împărăteşti. |
| 13 | Grânarele noastre sunt pline şi gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre: |
| 14 | viţelele noastre sunt prăsitoare; nu-i nicio pagubă, nicio robie, niciun ţipăt în uliţele noastre! |
| 15 | Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul! |
