| Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mâna lui Saul. El a zis: |
| 1 | „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea! |
| 2 | Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea! |
| 3 | Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!”, şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei. |
| 4 | Mă înconjuraseră legăturile morţii şi mă îngroziseră râurile pieirii; |
| 5 | mă înfăşuraseră legăturile mormântului şi mă prinseseră laţurile morţii. |
| 6 | Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui. |
| 7 | Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat şi s-au clătinat, pentru că El Se mâniase. |
| 8 | Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea. |
| 9 | A plecat cerurile şi S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui. |
| 10 | Călărea pe un heruvim şi zbura, venea plutind pe aripile vântului. |
| 11 | Întunericul Şi-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri. |
| 12 | Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui ieşeau nori care aruncau grindină şi cărbuni de foc. |
| 13 | Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul cu grindină şi cărbuni de foc. |
| 14 | A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă. |
| 15 | Atunci s-a văzut albia apelor şi s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale. |
| 16 | El Şi-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari; |
| 17 | m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, care erau mai tari decât mine. |
| 18 | Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu. |
| 19 | El m-a scos la loc larg şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte. |
| 20 | Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea, mi-a răsplătit după curăţia mâinilor mele: |
| 21 | căci am păzit căile Domnului şi n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu. |
| 22 | Toate poruncile Lui au fost înaintea mea şi nu m-am depărtat de la legile Lui. |
| 23 | Am fost fără vină faţă de El şi m-am păzit de fărădelegea mea. |
| 24 | De aceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui. |
| 25 | Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit; |
| 26 | cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui. |
| 27 | Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte şi smereşti privirile trufaşe. |
| 28 | Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu. |
| 29 | Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. |
| 30 | Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El. |
| 31 | Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru? |
| 32 | Dumnezeu mă încinge cu putere şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă. |
| 33 | El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor şi mă aşază pe înălţimile mele. |
| 34 | El îmi deprinde mâinile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă. |
| 35 | Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, şi îndurarea Ta mă face mare. |
| 36 | Tu lărgeşti drumul sub paşii mei, şi nu-mi alunecă gleznele. |
| 37 | Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung şi nu mă întorc până nu-i nimicesc. |
| 38 | Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad sub picioarele mele. |
| 39 | Tu mă încingi cu putere pentru luptă şi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele. |
| 40 | Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc. |
| 41 | Ei strigă, dar n-are cine să-i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde! |
| 42 | Îi pisez ca praful pe care-l ia vântul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe. |
| 43 | Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunoşteam îmi este supus. |
| 44 | El ascultă de mine la cea dintâi poruncă, fiii străinului mă linguşesc. |
| 45 | Fiilor străinului li se înmoaie inima de mine şi ies tremurând din cetăţuile lor. |
| 46 | Trăiască Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele, |
| 47 | Dumnezeu, Răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele |
| 48 | şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei, mă scapi de omul asupritor. |
| 49 | De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cânta spre slava Numelui Tău. |
| 50 | El dă mari izbăviri împăratului Său şi dă îndurare unsului Său: lui David şi seminţei lui pe vecie. |
