| Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. |
| 1 | Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: „Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.” |
| 2 | Căci se măguleşte singur în ochii lui, ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura. |
| 3 | Cuvintele gurii lui sunt mincinoase şi înşelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele. |
| 4 | În aşternutul lui se gândeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul. |
| 5 | Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta, până la nori. |
| 6 | Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni şi pe dobitoace! |
| 7 | Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost. |
| 8 | Se satură de belşugul Casei Tale, şi-i adăpi din şuvoiul desfătărilor Tale. |
| 9 | Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina. |
| 10 | Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste cei ce Te cunosc, şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită! |
| 11 | Să nu m-ajungă piciorul celui mândru şi să nu mă pună pe fugă mâna celor răi. |
| 12 | Cei ce fac fărădelegea au şi început să cadă; sunt răsturnaţi, şi nu pot să se mai scoale. |
