| Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David. |
| 1 | Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac! Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte; |
| 2 | Domnul îl păzeşte şi-l ţine în viaţă. El este fericit pe pământ, şi nu-l laşi la bunul plac al vrăjmaşilor lui. |
| 3 | Domnul îl sprijină, când este pe patul de suferinţă: îi uşurezi durerile în toate bolile lui. |
| 4 | Eu zic: „Doamne, ai milă de mine! Vindecă-mi sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta.” |
| 5 | Vrăjmaşii mei zic cu răutate despre mine: „Când va muri? Când îi va pieri numele?” |
| 6 | Dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte neadevăruri, strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău; şi, când pleacă, mă vorbeşte de rău pe afară. |
| 7 | Toţi vrăjmaşii mei şoptesc între ei împotriva mea şi cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea. |
| 8 | „Este atins rău de tot – zic ei – iată-l culcat, n-are să se mai scoale!” |
| 9 | Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea. |
| 10 | Dar Tu, Doamne, ai milă de mine şi ridică-mă, ca să le răsplătesc cum li se cuvine. |
| 11 | Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti, dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu. |
| 12 | Tu m-ai sprijinit, din pricina neprihănirii mele, şi m-ai aşezat pe vecie înaintea Ta. |
| 13 | Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie! Amin! Amin! |
