| Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. De cântat pe alamot. O cântare. |
| 1 | Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. |
| 2 | De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor. |
| 3 | Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii. – (Oprire) |
| 4 | Este un râu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaş al locuinţelor Celui Preaînalt. |
| 5 | Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor. |
| 6 | Neamurile se frământă, împărăţiile se clatină, dar glasul Lui răsună, şi pământul se topeşte de groază. |
| 7 | Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. – (Oprire) |
| 8 | Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile pe care le-a făcut El pe pământ. |
| 9 | El a pus capăt războaielor până la marginea pământului; El a sfărâmat arcul şi a rupt suliţa, a ars cu foc carele de război. – |
| 10 | „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.” – |
| 11 | Domnul oştirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. – (Oprire) |
