| Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. |
| 1 | Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii: |
| 2 | mici şi mari, bogaţi şi săraci! |
| 3 | Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gânduri pline de judecată. |
| 4 | Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate, îmi încep cântarea în sunetul harpei. |
| 5 | Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei? |
| 6 | Ei se încred în avuţiile lor şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare. |
| 7 | Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării. |
| 8 | Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată. |
| 9 | Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul. |
| 10 | Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier şi lasă altora avuţiile lor. |
| 11 | Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la ţări întregi. |
| 12 | Dar omul pus în cinste nu dăinuie, ci este ca dobitoacele care se taie. |
| 13 | Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. – (Oprire) |
| 14 | Sunt duşi ca o turmă în Locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţea, şi Locuinţa morţilor le este locaşul. |
| 15 | Dar mie, Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuinţa morţilor, căci mă va lua sub ocrotirea Lui. – (Oprire) |
| 16 | Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva şi când i se înmulţesc vistieriile casei; |
| 17 | căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se coboară după el. |
| 18 | Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face, |
| 19 | căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge şi nu va mai vedea lumina niciodată. |
| 20 | Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai. |
