| Către mai marele cântăreţilor. De cântat pe instrumente cu corzi. O cântare a lui David. |
| 1 | Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea şi nu Te ascunde de cererile mele! |
| 2 | Ascultă-mă şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo şi mă frământ, |
| 3 | din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine şi mă urmăresc cu mânie. |
| 4 | Îmi tremură inima în mine şi mă cuprinde spaima morţii, |
| 5 | mă apucă frica şi groaza şi mă iau fiorii. |
| 6 | Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!” |
| 7 | Da, aş fugi departe de tot şi m-aş duce să locuiesc în pustiu. – (Oprire) |
| 8 | Aş fugi în grabă la un adăpost de vântul acesta năprasnic şi de furtuna aceasta. |
| 9 | Nimiceşte-i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă şi certuri; |
| 10 | zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sunt în sânul ei; |
| 11 | răutatea este în mijlocul ei, şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei. |
| 12 | Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m-aş ascunde dinaintea lui. |
| 13 | Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine! |
| 14 | Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu! |
| 15 | Să vină moartea peste ei şi să se coboare de vii în Locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor. |
| 16 | Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa. |
| 17 | Seara, dimineaţa şi la amiază oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu. |
| 18 | Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sunt împotriva mea! |
| 19 | Dumnezeu va auzi şi-i va smeri, El, care, din veşnicie, stă pe scaunul Lui de domnie. – (Oprire) Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare şi nu se tem de Dumnezeu. |
| 20 | Ei pun mâna pe cei ce trăiau în pace cu ei şi îşi calcă legământul. |
| 21 | Gura lor este dulce ca smântâna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul, dar, când ies ele din gură, sunt nişte săbii. |
| 22 | Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit. |
| 23 | Şi Tu, Dumnezeule, îi vei coborî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sânge şi de înşelăciune nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine! |
